De Ashleyne Seitz
Singurătatea m-a copleșit când stăteam în mașină la semafor cu geamurile coborâte și radioul dat la maxim. Am simțit-o într-o cameră aglomerată, înconjurată de prieteni și râsete. Am experimentat-o în mijlocul nopții, și în vise, și când mă trezeam brusc în întuneric.
Singurătatea. Un sentiment familiar pentru noi toți.
Sentimentele de singurătate se pot transforma în frică de singurătate. Și teama de singurătate se poate transforma în evitarea singurătății. Și până la urmă te trezești trimițând 1000 de mesaje pe zi, sau înecându-ți sentimentele în alcool sau jocuri video, sau cuplându-te cu oameni pe care abia îi cunoști - totul pentru că nu vrei să fii singur pe lume fie și pentru câteva minute. Sau poate faci opusul - te izolezi în camera ta și ignori lumea exterioară total pentru a evita să te conectezi cu oamenii. O dată ce te simți singur, este aproape imposibil ieși din starea de singurătate, pentru că ești … singur.
Un proverb spune: „Inima își cunoaște necazurile ei și nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.”1 În mod fundamental noi suntem separați de ceilalți oameni, și deși ne putem înțelege unii pe alții până într-un anumit punct, încă simțim acea separare. Nimeni nu înțelege pe deplin cum este să fii tu. Indiferent cum reacționezi tu la singurătate, aceasta poate fi o problemă mare și dureroasă pentru noi toți.
Te-ai întrebat vreodată pentru ce ai fost creat? Biblia explică faptul că Dumnezeu ne-a construit pentru conectare, pentru comunitate. De multe ori idealizăm relațiile romantice sau chiar de prietenie, gândindu-ne că, dacă am găsi persoana potrivită, niciodată n-am mai fi singuri. Noi am fost construiți nu doar pentru a ne conecta cu alți oameni, ci și pentru a ne conecta cu Dumnezeu. Chiar și bogăția, realizările și gloria nu sunt suficiente pentru a ne ține departe de singurătate. Cultura pop este plină de exemple: divorțurile violente, sinuciderile și abuzul de droguri abundă în peisajul Hollywood-ului. Și în Biblie există istorisiri despre oameni care au avut totul și tot s-au simțit singuri sau despre oameni care n-au avut nimic, dar au găsit ce au avut nevoie apropiindu-se de Dumnezeu.
Solomon a fost un rege al Israelului căruia Dumnezeu i-a dăruit o înțelepciune imensă. Și literal a avut totul: grămezi întregi de aur, un palat uriaș și sute de soții și concubine. Ai crede că Solomon a fost cel mai mulțumit om de pe pământ! Dar a scris o carte despre cât de plină de deșertăciune este viața: „Apoi când m-am uitat la toate lucrurile făcute de mâinile mele și la toată truda cu care le făcusem, am înțeles că totul este numai deșertăciune și goană după vânt, și că nu există nici un câștig sub soare.”2 Poți să percepi cu ușurință singurătatea și disperarea din această afirmație!
Prin comparație, într-o zi când Isus se plimba printr-un oraș, a întâlnit un om bolnav de lepră. Lepra era o boală de zece ori mai înspăimântătoare atunci decât acum; oamenii erau terifiați să nu se molipsească. Leproșii erau exilați și respinși, adesea abandonați de prieteni și familie și lăsați să cerșească ceva de mâncare pe la colțurile străzilor. Imaginează-ți acest lepros care stătea în praf și mizerie, nebăgat în seamă de cei ce treceau pe lângă ei. Nu avea pe nimeni la care să apeleze și nici un ban în buzunar. El s-a ridicat în picioare, a mers către Isus, a căzut în genunchi în mijlocul străzii și L-a rugat să fie vindecat. Isus l-a atins pe lepros - un om care probabil nu mai fusese atins de cineva de ani de zile - și l-a vindecat. Acest om, acum devenit acceptabil din punct de vedere social, era în culmea extazului și a început să meargă peste tot spunând tuturor ce i se întâmplase, deși Isus îi spusese să nu facă asta. Dintr-odată viața lui a căpătat semnificație și bucurie, în ciuda faptului că încă nu avea pe nimeni și nici un ban. Ce a schimbat lumea acestui fost surghiunit atât de mult? Doar o scurtă interacțiune cu Isus.
Noi am fost făcuți să avem o relație cu Dumnezeu. Este singurul lucru care ne poate scoate din singurătatea noastră, pentru că este acea conexiune pe care suntem meniți să o avem. Acea interacțiune singulară cu Isus, care este Dumnezeu, a adus semnificație, mângâiere și bucurie în viața acelui lepros, în timp ce toate nestematele, aurul și femeile din lume nu au putut da împlinire vieții lui Solomon. O relație personală cu Dumnezeu schimbă totul; este răspunsul la problema singurătății noastre.
Acestea fiind spuse, oare o relație cu Dumnezeu te va proteja de sentimente de singurătate pentru tot restul vieții? Nu. Pe scurt, sistemul e defect. Este o poveste mai complicată despre care poți să afli aici, dar lumea noastră este un loc avariat. Noi suntem separați de Dumnezeu prin păcat, adică dorința noastră de a trăi independent de Dumnezeu. În această lume, nu putem experimenta viața așa cum a fost ea menită să fie, fără singurătate, sau rău, sau durere sau frică.
Și acum, ce?
În ciuda faptului că singurătatea este o realitate a umanității noastre, care nu are un leac imediat, există două lucruri care pot să ajute aici și acum:
Deoarece am fost creați pentru a ne conecta unii cu alții, un lucru important pentru a face față singurătății este să fii în comunitate. Nici un prieten nu te va salva de la a mai experimenta vreodată singurătatea, dar când ai oameni în jurul tău cărora le pasă de tine pentru cine ești (nu pentru trupul tău, pentru abilități, bani sau rezistența la alcool), te poate ajuta să vezi că nu ești cu adevărat singur.
De fapt știința susține acest lucru: cu cât ai mai mulți prieteni, și cu cât ești mai bine conectat, cu atât sănătatea ta este mai bună. Tot ce trebuie să faci este să dai o căutare google despre ”Beneficiile prieteniei asupra sănătății”. Brene Brown, cercetător și expert în interacțiunea umană explică astfel: ”Eu definesc conectarea ca acea energie care există între oameni când se simt văzuți, auziți și apreciați; când pot oferi și primi fără a fi judecați și când își trag puterea și vitalitatea din relații.” Atunci când îți împărtășești viața cu oamenii care te iubesc, te ajută să vezi dincolo de propria ta perspectivă și îți aduce o împlinire de care îți poți aduce aminte în momentele de singurătate.
Câteodată este greu să înțelegi cum credința într-un Dumnezeu pe care nu-L poți vedea, ar putea să te facă să te simți mai puțin singur într-o vineri seara. Dar Biblia spune că Dumnezeu nu-și va părăsi niciodată copiii, și este aproape de toți cei care-i cheamă numele. Dumnezeu te iubește și își dorește o relație cu tine. El vrea să vii la El atunci când ești singur!
Și nu doar atât, El înțelege. Când Isus trecea prin cele mai grele ore ale vieții Sale, urmând să fie crucificat, prietenii Lui L-au abandonat și chiar au pretins că nu-L cunosc. Isus știe ce înseamnă să fii un om singur. Biblia spune: ”Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și-i izbăvește pe cei cu duhul zdrobit.”3 Cum te-ai simți să știi că în cele mai adânci momente de singurătate, nu ești singur? Dumnezeu care te-a întocmit este cu tine și nu te va părăsi niciodată!
Păcatul care ne-a separat inițial de acea viață lipsită de durere și singurătate este ceea ce ne ține departe de Dumnezeu și acum. Oricât de bun ai fi și oricât de mult ai încerca, nu poți traversa această separare. Dumnezeu L-a trimis în lume pe Isus pentru a restaura relația noastră ruptă cu El - Biblia spune că Isus a venit să lege rănile celor cu inima zdrobită. Isus, Fiul desăvârșit al lui Dumnezeu, a murit pentru păcatele tale astfel încât tu să fii curat ca acel lepros; nu mai ești exilat și respins, ci un copil al lui Dumnezeu. Iată ce a spus Tim Keller, pastor și autor, despre cum ne vede Dumnezeu: ”Singurii ochi din univers care te văd până în străfundurile ființei tale, te iubesc până în înălțimea cerurilor.” Dumnezeu te vede în cele mai rele momente ale tale și cu toate acestea continuă să te iubească; El vrea ca tu să vii la El.
Ai vrea să începi o relație cu Dumnezeu și să-L lași să te ajute în momentele tale de singurătate? Poți să faci asta chiar acum, punându-ți încrederea în El și acceptându-L în viața ta prin rugăciune, care înseamnă pur și simplu să stai de vorbă cu Dumnezeu. Dumnezeu îți cunoaște inima astfel încât cuvintele tale nu contează atât de mult cât atitudinea cu care le spui. Iată o sugestie de rugăciune:
Doamne Isuse, vreau să te cunosc personal. Mulțumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Îți deschid ușa vieții mele și te rog să intri ca Mântuitor și Domn. Ia în stăpânire viața mea. Mulțumesc că îmi ierți păcatele și îmi dai viața veșnică. Îți mulțumesc că ești cu mine și că îmi promiți că nu mă vei părăsi niciodată.Te rog, ajută-mă să Îți simt prezența.
► | Tocmai L-am chemat pe Iisus în viaţa mea (urmează câteva informaţii utile)… |
► | Poate vreau să-L chem pe Iisus în viaţa mea; vă rog, spuneţi-mi mai multe despre acest lucru… |
► | Am o întrebare… |
Note de subsol: (1) Proverbe 14:10 (2) Ecleziastul 2:11 (3) Psalmul 34:18